Ani de liceu sau Doina studentului rătăcit

An de an, odată cu venirea anotimpului de toamnă ţara este cuprinsă de febra educaţiei. Părinţii încep a face provizii de caiete, agende, chenare, pixuri, rucsacuri și tot de ce are nevoie un puradel ca să pășească  pragul școlii. Și mai important este ca puradelul să posede cele mai scumpe accesorii, ca nu cumva unul din colegii lui să deţină un pix sau un creion mai cool decît al lui. Așa e la moldoveni, de unde ai, de unde n-ai, dar trebuie să arăţi că ești cel mai tare din parcare încă din clasa întâi. Vorba părinţilor: cum altfel va deveni copilul meu lider de comunitate dacă nu fiind dotat cu cele mai glamuroase rechizite. Și dacă părintele se simte falnic făcând cercuri cu BMW-ul prin jurul școlii, atunci copilul se simte falnic jucând fotbal cu un rucsac de piele nou nouţ, bineînteles, al unei firme celebre. Însă să-I lăsăm pe puradel deoparte, pentru că mai au de rugumat guma știinţei şi a diferenţei dintre clasele sociale. Să trecem la studenţi, cei care într-o perspectivă imediată vor primi diploma de licenţă și vor devein medici, jurnaliști, arhitecţi, specialiști în IT și, în cele mai dese cazuri, avocaţi. Pentru că Moldova are mai mulţi avocaţi decît struguri  în vii. Nu în zadar spune lumea că dacă arunci o piatră întâmplîtor pe lângă USM, nimerești cu siguranţă într-un jurist.
Cu mare bucurie priveam reportajele despre 1 septembrie de anul acesta: tineri dichisiţi și fete împopoţate de parcă nu ar fi vorba de studenţi ,ci de niște nuntași de la vreo nuntă de aur. Așa e la noi: rochia de seară poate fi purtată oriunde numai nu acolo unde se cere. Iar universitatea pentru domniţele noastre nu este atât locul unde ar putea să capete cunoștinţe, cât podiumul unde își pot demonstra noile serii de ţoale pompoase. Nu contează ce are fata în cap, atât timp cât fustiţa abia acoperă linia de jos a chiloţilor: fata nici nu are de gând să-și demonstreze capacităţile mentale, mai bine le demonstrează pe cele naturale la văzul cărora toţi studenţii de la drept uită imediat de Constituţie și se gândesc doar la picioarele blondei din banca a treia. Asta în cazurile în care ai la ce te uita, pentru că există studente care n-au de gând să înţeleagă că natura nu le-a dat picioare pentru fuste mini. Aici studentul încearcă să se piardă undeva în ascunzişurile smartphone-ului, deoarece unele privelişti feminine de acest gen chiar îţi pot strica ziua.  Iar dacă ziua a fost stricată, studentului nu-I rămâne decât să-şi înece şocul erotic în pahar, fie el cu bere, votcă sau altceva. Băutul studenţesc începe în cantităţi mici la începutul semestrului şi devine alcoolism curat odată cu venirea sesiunii. Fiecare colocviu şi examen trebuie udat din abundenţă. Iar dacă nu dă Doamne apare vreo restanţă, acestea trebuie să fie pur şi simplu înecate în butoiul cu vin. Altfel nu mai simţi gustul studenţiei, gust care aduce a beţie tot mai mult în ultimul timp. De ce să mai rozi cartea dacă ştii cu exactitate că Valera şi-a cumpărat diploma de dentist şi acum face bani cu maşina de găurit? De ce să conspectezi atâta, dacă Tolea a devenit inginer profesionist cu 5 lăzi de coniac şi un berbec? Pus pe astfel de gânduri, studentul lasă dracului prelegerile şi merge la o bere, să sărbătorească.
P.S.
Acum să nu credeţi că toate studentele sunt piţipoance, iar studenţii — alcoolici. Majoritatea chiar rup cărţile şi conspectele ca să ajungă apoi să lucreze pe undeva prin domeniul bugetar cu salarii de 800 de lei. Acelaşi Tolea care-şi cumpără diploma de dentist nu este un dentist mai bun decât Ion care a învăţat sârguincios. Pur şi simplu babacul lui Tolea îşi permite să-I deschidă fiului un salon stomatologic, iar babacul lui Ion, nu. Pur şi simplu ţara nu are nevoie de studenţi şi specialişti buni. Pentru că ţara are cumătri, fini, naşi, fraţi de cruce, veri de-a 7-lea ş.a.m.d.

text » Gonzo