Iată că din nou, salonul „molDeco” ne-a bucurat cu o nouă expoziţie a jurnalistului Vasile Botnaru. Expoziţia „NES Dreams” a fost dedicată femeilor şi deschisă publicului între 9 şi 24 martie.

La vernisaj au fost prezenţi atât oameni de artă, cât și politicieni, reprezentanţi ai mass-media și cei mai apropiaţi prieteni ai autorului. În acorduri de jazz oferite de formaţia ”Trigon”, peste 80 de siluete feminine s-au „perindat” în faţa celor prezenţi la eveniment.

În cadrul vernisajului a fost organizată o tombolă la care cei prezenţi au putut câştiga lucrări din colecţia autorului.
„molDeco” nu este doar cel mai popular salon de rame, este și o gazdă extraordinară pentru numeroase târguri de caritate şi alte evenimente culturale. Vă amintim că acesta a mai găzduit expoziţii personale ale unor pictori autohtoni, cum ar fi Gheorghe Lisiţa, Vlad Tabac, Valeriu Buev sau a fotografului Roman Rybaleov.

text » Ludmila Sîrghi

MolDeco

bd. Moscova, 14/1; tel. 311 281
str. Bănulescu-Bodoni, 57; tel. 233 189
www.moldeco.md

Acum Star Kebab s-a deschis și la Botanica: str. Decebal 61.
Pe 7 și 9 martie a avut loc deschiderea neoficială a noului local, unde oaspetii au fost placut surprinși cu cele mai delicioase bucate și bauturi in cadou! Pe 10 martie au fost deschise usile localului pentru toti.
Întregul album cu poze de la deschidere îl găsiţi pe site-ul www.starkebab.md
Vă așteptăm!

Star Kebab – gustul visului!
Str. Decebal, 61 (Botanica)
Info:(+373 22) 855 719
str. Kiev,  4 (Rîșcani)
Info: (+373 22) 855 718
Servicii Livrare: (+373 22) 855 717
(+373) 603 777 33 / (+373) 784 777 33
e-mail: office@starkebab.md
www.starkebab.md
WiFi – free

Proiecţie tematică “Femeia între curaj şi rezistenţă”

Festivalul Internaţional de Film Documentar CRONOGRAF, unicul de acest gen în Republica Moldova, se va desfăşura în acest an, în perioada 10-15 mai. Deoarece este o ediţie jubiliară, OWH Studio, organizatorul acestui festival, a pregătit un program deosebit ce include pe lângă agenda filmelor în concurs, proiecţii tematice adresate, mai cu seamă, publicului preocupat de problemele sociale, în special, de condiţia umană în societatea modernă.

În acest context, OWH Studio va organiza proiecția tematică întitulată “Femeia între curaj și rezistență”. Proiecţia este dedicată femeii și este susținută în cadrul FIFD CRONOGRAF, ediția a X-a, de Organizația Internațională pentru Migrație, Misiunea în Moldova, organizație în al cărei vizor și agendă de activitate intră problema migrației, impactul acesteia asupra familiei şi societăţii, politica gender și respectarea drepturilor omului, în special ale migranţilor, victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane, etc. În cadrul evenimentului vor fi proiectate 3 documentare axate pe problematica femeii şi condiţia ei în societate – problema discriminării şi abuzului faţă de femei, lupta pentru emancipare, migraţia şi munca la negru. Fiecare film este o mărturie emoționantă despre curajul femeii și efortul ei de a se afirma în diferite societăți și civilizații, descoperind-o în mai multe ipostaze: femeia-mamă, femeia-migrantă, femeia-victimă, femeia-luptătoare.

Proiecţia tematică “Femeia între curaj și rezistență” va avea loc luni 14 mai, cu începere de la orele 14:00. Pentru a afla mai multe despre filmele din acest eveniment accesati site-ul evenimentului.

Vă aşteptăm din nou în faţa “ecranului unde realitatea devine artă”!

De prin 2010 proiectul Subcarpaţi creat de MC Bean (Şuie Paparude, Blanoz) bucură publicul cu un hip hop electronic amestecat abil cu elementele folclorice nemuritoare ale neamului românesc. Luna trecută Subcarpaţi au ajuns pentru a doua oară la Chişinău în cadrul evenimentului JOC organizat de Yard Sale. Chiar înainte de concertul din Chişinău, MC Bean, liderul incontestabil Subcarpaţi a vorbit cu reporterul “15 Minute” despre lansarea următorului album, dubstep-ul ca fenomen muzical şi istoria care nu trebuie uitată niciodată.

Eşti deja a doua oară la Chişinău cu proiectul Subcarpaţi. Ce te atrage de fiecare dată aici?
Oamenii care ne vor înapoi – magnetul principal ca să-i spun aşa. Dacă tot ne vrea lumea  înseamnă că am făcut ceva bine pe aici, şi noi ne bucurăm de acest lucru. De câte ori am fost în Basarabia m-au luat câţiva flăcăi la o băută-două, şi a fost foarte fain. Îmi place berea de aici, coniacul, şi uneori votca rusească. Locurile cunoscute încep să devină din ce în ce mai cunoscute şi apar tot mai mulţi prieteni. Ne atrag lucrurile frumoase de aici, care sunt foarte multe.

Spune-ne în ce componenţă veţi susţine concertul de azi?
În seara asta DJ Limun nu va participa pentru că este în pauză deocamdată. Suntem într-o formulă provizorie. Componenţa este Andri (VJ), ăla dinainte care a fost dintotdeauna cu Subcarpaţi, eu, Bean MC şi Vali Umbră care o să-şi promoveze următorul album şi o să mă ajute la dublaj. La butoane va fi Charlie. Charlie Boy este un băiat din Bucureşti pe care l-am luat cu mine în Chişinău ca să vadă şi el cât de mişto e aici. Vom avea şi o surpriză în seara asta, dj-ul basarabean Kirumba ne va ajuta cu scratch-urile la o piesă. La proba de sunet şi-a făcut treaba foarte bine şi a înţeles exact ce vrem de la el.

Când lansaţi următorul album Subcarpaţi?
Piese noi nu prea o să se audă la concert pentru că am uitat să rendez vocile ca lumea, sunt totuşi câteva cum ar fi „Ţa ţa ţa, căpriţă ţa”, „Pe deal în văi” sau „Iancu”. Pe 16 iunie planificăm o lansare în Bucureşti în cadrul evenimentului Street Delivery. Se va închide o stradă (Pictor Arthur Verona– n.r) în special pentru eveniment şi va fi o manisfestaţie de chestii mişto. O să fie cel puţin 50 de corturi cu diferite proiecte, de la desen artistic la desen tehnic, de la design vestimentar la design interior ş.a.m.d. Apoi va fi o scenă mare unde vom prezenta noul album, exact în acelaşi loc unde am lansat şi compilaţia „Culese din cartier. Vol. 1”.

Planificaţi o continuare a compilaţiei?
Cu siguranţă mai facem o compilaţie anul viitor la acelaşi eveniment. În cadrul Street Delivery 2013 va fi lansat „Culese din cartier. Vol.2”.

Ai ascultat ceva muzică din Basarabia? Planifici poate vreo colaborare?
Cum să nu? Aştept să ajung la internet să dau de fratele Roman de la Unda Comună, au o mega energie băieţii, se simte influenţa aia bună rusească în muzica lor. Îmi mai place Alternosfera, îmi place Zdob şi Zdub – mi-au plăcut cândva în orice caz. Am ascultat tot felul de trupe din Moldova, Transnistria şi Rusia şi am descoperit chestii destul de faine.

Ce te-a impresionat în muzica românească în ultimul timp?
Sunt o grămadă de albume noi şi bune. Mi-a plăcut foarte mult Chimie, Flou Rege şi Norzeatic care are o lirică extraordinară. Omul este un Luceafăr, asta fără să folosesc cuvinte gratuite şi complimente exagerate. Ascultaţi-l şi-o să vă daţi seama despre ce vorbesc.

Care sunt influenţele tale în materie de muzică?
Cred că toţi MC-ii din România şi din afară pe care i-am ascultat. La un moment dat am trimis o  piesă în Arad cuiva şi-mi zice el mesaj înapoi: seamănă cu Photek. Şi eu iam răspuns: da Photek şi după asta am enumerat Roni Size, Dilinja etc… Ăsta-i întregul la suma inspiraţiilor şi recunosc asta. N-am cum să cunosc stilul ăsta dacă nu l-am ascultat înainte undeva, nu l-am inventat eu. Sunt rapper la bază, dar ascult o multitudine de genuri care mă înfluenţează.

Ce trei albume ai lua cu tine pe o insulă pustie?
Aş lua o compilaţie Dusty Fingers ca să mă conectez în retro. Aş lua Gorillaz să am trecerea de la retro la ceva fresh şi aş lua un Company Flow, albumul  „Funcrusher Plus” (1997– n.r.), un album de rap experimental pe care-l voi asculta când vine furtuna pe insula aia.

Ce părere ai despre fenomenul dubstep?
Îmi place foarte mult, dacă vorbim de dubstep-ul adevărat. Există şi ramificările astea noi acum şi sunt foarte interesante. Îmi place foarte mult dubstep-ul, nu cu agresivitate, ci cu muzicalitate sau prin dub. Mă oftic când aud primele zece secunde dintr-un groove din ăla mega masterizat, ceva de genul Skrillex, după 10 secunde deja mă plictisesc şi închid. Îmi plac producători de genul Kryptic Minds, artişti care au cultura basului. Îmi place foarte mult grime-ul cu toate că e păcătos.

Muzica trebuie să transmită un mesaj sau să distreze publicul?
Nici una nici alta probabil, adică trebuie să aibă un mesaj, până şi un instrumental are un mesaj – te bagă într-o stare. Orice piesă trebuie să aibă profunzime, să-ţi transmită ceva. E muzică şi poezie, adică dacă vrei să faci show — faci show, iar dacă vrei să faci poezie — faci poezie. Dacă faci  muzică cu text trebuie să ţii cont şi de muzică şi de mesajul pe care îl transmiţi. Trebuie în acelaşi timp să recunoşti că eşti pe scenă pentru oameni, să faci lumea să se simtă bine, s-o distrezi, altfel de ce ar mai veni la concerte? Nu e neapărat vorba de distracţie tâmpită, mai degrabă de un schimb de energie între artist şi public. Actul artistic în orice formă trebuie să producă acest schimb de energie, să conecteze oamenii.

Fanii din Basarabia trebuie să fie acei fani care să renunţe la orice frustrare gen Rusia VS România. Trebuie  să înţeleagă că România există aici dacă vrei. Băieţii sunt aceeaşi, poporul e acelaşi, limba este aceeaşi. Poţi găsi România foarte uşor aici dacă vrei, în orice. Se făcea mişto în Bucureşti de o chestie: scria „Basarabia e România”, era tăiat şi scris ironic „Spania e România”. Asta e varianta pacifistă, însă oamenii ăştia ironici nu prea ştiu ce s-a întâmplat. Eu cred că trebuie  să realizezi unde locuieşti în prezent, însă nu trebuie să-ţi uiţi niciodată istoria şi rădăcinile, trebuie să-ţi respecţi trecutul. Poate aici nu mai e România, însă a fost cândva şi nu trebuie să uitaţi asta.

text >> Gonzo
foto >> COUBE

Drumul pe care mergem, când căutăm Marea Iubire, este ciudat. Din mers, nu prea ne ies chestii calculate și programate. Fiţi de acord, mai greu se găsesc doctori buni, la 28 de ani. Dr. Derek Shepherd are mai mulţi, iar George Clooney nici măcar nu e doctor. Mai călcăm strâmb, când credem că mergem drept, gustăm din pomușoare frumoase, cu gust mai mult acru, decât dulce. Vin peste noi ploi reci, se mai încâlcesc cărările, călcăm pe urmele altora. Unii prinţi se transformă în broscoi…

Dar e drumul nostru, ne duce înainte.

În loc de prinţi, am încercat să mă uit spre bărbaţi maturi, independenţi, fără vreo grijă a regatului pe cap. Siguri pe ei, grizonanţi, șarmanţi, care știu unde și cum să apese, ca orice mașinărie complicată să meargă. Dar cu cât mă atrăgea imaginea asta frumoasă, combinată cu experienţa necesară (mie) și cu reacţia adecvată la „orice” al meu, cu atât mă îndepărta imaginea unui bărbat cu păr alb și dureri de spate, care peste 7 ani (dintr-un anumit moment) îl duce pe copilul „nostru” la școală.
… Nu. Împreună, nu aveam 55 …

Într-o seară de primăvară devreme, mi-am dat seama că nu am mai „cerut” bărbaţi grizonanţi în calea mea.
Mai întâi, un băiat mai tânăr s-a uitat la mine cochet, cu încredere. Mi-a pus o întrebare la care tot el avea 3 variante de răspuns. Nou pentru mine — toate corecte și în avantajul meu. Apoi, am stat de vorbă despre lucrurile care-mi plac. Vorbea cu entuziasm, cu foc, cu interes și implicare. Făcea pauze de gândit și nu se grăbea nicăieri. Eh, tinereţe-floare
Nu am prejudecăţi sau temeri (la nivel declarativ mai ales). Pur și simplu, până acum, nu m-am uitat cum trebuie. Dar când m-am uitat, am înţeles imediat care e treaba cu „găina bătrână” și „căile Domnului”.
Așa că, s-ar putea să aflu după 30 de ani, cum e cu „împreună, 55” . Dar acum, nu mă grăbesc nicăieri. În viitorul apropiat, nu se prevăd dureri de spate . Cel puţin, așa zice prietena mea Demi Moore .

blogul Zinei: zinazen.wordpress.com

Reţeta este originară din Australia şi este destinată  bucătarilor  şi tuturor celora cărora  le place să adapteze reţetele clasice. Traducerea ad litteram  a reţetei ar fi “Pui care sare în tigaie”(Jump-in-the-pan chicken). Şi-a căpătat numele datorită faptului că pe tot parcursul preparării bucăţile de pui nu se amestecă cu o lingură, ci se săltează tigaia de mâner pentru a întoarce bucăţile de pe o parte pe alta. Cu siguranţă că aveţi nevoie de anumite abilităţi pentru a sălta tigaia cu bucăţelele de carne de pui, dar reţeta nu-și pierde din farmec dacă întoarceţi bucăţile cu o furculiţă. Eu aşa am făcut!

INGREDIENTE:
500g piept de pui
4 linguri de făină
2 căţei de usturoi
2 linguri capere
50g unt
4 linguri ulei de măsline
250 ml vin alb sec
2 linguri suc de lămâie
6 frunze de dafin
sare, piper negru
proaspăt măcinat
frunze proaspete de pătrunjel

MOD DE PREPARARE:
Pieptul de pui se taie bucăţi mari care se pun între două folii de plastic şi se bat bine până devin foarte subţiri. Fiecare bucată bătută se rupe fâşii cu mâinile cam de 2,5-5 cm.

Bucăţelele formate se dau prin făină şi se rumenesc pe ambele părţi într-o tigaie mare (cel mai potrivit ar fi un wok) în uleiul de măsline împreună cu jumătate din unt. Când toate bucăţile de piept s-au rumenit se adaugă usturoiul pisat şi frunzele de dafin şi se prăjeşte încă 5 min agitând compoziţia periodic.

Se ia tigaia de pe foc şi se toarnă peste carne vinul alb, caperele spălate bine şi se asezonează cu sare şi piper. Se pune tigaia înapoi pe foc şi se agită până vinul începe să scadă. Se adaugă restul untului, sucul de lămâie şi frunzele de pătrunjel, scuturând tigaia în continuare. Când sosul devine cremos puiul se ia de pe foc. Se serveşte imediat. Poate fi servit şi aparte, dar şi cu garnitură de orez fiert.

text » Cezara Bivol

Reţetă oferită de PoftaBuna.md

„Frumoasa sau bestia?”, se întreba una din publicaţiile rusești prezentând o expoziţie a artistei. Cert este că odată prinzând cu privirea această femeie și lucrările ei, nu ai cum să rămâi indiferent. Fata cu părul de foc și cu un chip remarcabil este o sculptoriţă din Rusia, stabilită împreună cu iubita sa, fotografa Yulya Osina-Fridman în SUA. A fost model, iar după lungi căutări de sine în care a dat dovadă de curaj și perseverenţă  expune acum la ArtExpo New York, cea mai mare expoziţie de artă cu vânzare,  iar operele sale pot fi regăsite în colecţii de păpuși din întreaga lume.

Sunt o artistă – sculptoriţă, performer, scenograf, model, designer, stilist şi scriitor.

Am schimbat 11 şcoli în copilărie. Ne mutam foarte des și aveam parte de colegi, profesori, vecini, prieteni și locuinţe noi. Am învăţat să nu mă atașez de locuri și oameni, ci doar să reţin traseul pe care trebuie să-l parcurg. Nu reușeam să cunosc oamenii cu adevărat, doar cei distincţi mi s-au întipărit în minte, și m-au marcat într-un anumit fel. Pe ei îi port și până acum cu mine.

Am trăit în singurătate și am învăţat să o iubesc.

Acum primesc multe scrisori de la necunoscuţi. Răspund personal la toate, unii îmi povestesc că nu sunt acceptaţi de familie, alţii, că nu sunt frumoși, simt că e de datoria mea să vorbesc cu fiecare în parte.

La 15 ani mi s-a spus că sunt frumoasă și am crezut. Eram înjurată de oameni care încercau să mă îndrume, mi-au insuflat că ar trebui să fiu model. Apoi am mers în Londra și Berlin unde mi s-a confirmat acest fapt. Am mers la cea mai populară, pe atunci, agenţie din Moscova și după cursuri, am semnat un contract cu ei. Imediat după asta a venit criza și Rusia, urmată de ţările europene s-au cufundat în depresie, iar o specialitate precum modelingul nu mai trebuia nimănui. Peste cinci ani, când situaţia a început să se stabilizeze, interesul meu faţă de modeling era deja nul.

Primeam produse cosmetice în loc de salariu în cele mai bune cazuri, pentru că, de obicei, nu primeam nimic. Am realizat că i-am pierdut, cinci ani din viaţă trecuseră pe lângă mine.

Am intrat la Universitatea de Literatură Gorki la facultatea de proză. Am avut  mare noroc. Lucrarea mea de admitere a fost publicată de una din revistele de literatură. Am prins aripi. Acest fapt a avut un impact atât poiztiv, cât și negativ asupra mea, pentru că mersesem la studii ca să devin scriitoare, iar acest succes prematur mă facuse să mă simt realizată și am abandonat universitatea. Acum nu regret nimic. Ea mi-a oferit ceea  ce am avut eu nevoie la moment.

Se spune că dacă îţi schimbi numele îţi schimbi și destinul. Aşa a fost şi pentru mine. În cea mai grea perioadă a vieţii mele, când am descoperit că sufăr de o boală incurabilă, şi nu credeam că voi ajunge să văd ziua de azi, mi-am schimbat numele. Din Sasha Petrova cum eram până atunci am devenit cum mă cunoașteţi deja, schimbarea nu a fost atât de mare, doar am mutat cu locul două litere, dar am simţit că m-am născut din nou. Familia și prietenii m-au susţinut în asta, iar la un moment dat, în gândurile mele, mi-am auzit numele deja ca Pasha, mi-au dat lacrimile pentru că am realizat că mi-am luat rămas-bun pentru totdeauna de trecut, parcă trasasem o linie.

Pasiunea pentru păpuși a venit de nicăieri, dar nu m-a lăsat până nu am revărsat-o într-o lumânare. Prima lucrare a mea a fost Paganini, l-am sculptat dintr-o lumânare, i-am făcut o vioară și i-am cusut costum, dar parafina s-a deteriorat repede și lucrarea a fost distrusă. Atunci prietena mea mi-a adus lut polimeric, și am făcut din el o serie de lucrări pe care până acum le păstrează mătușa mea. Le sculptam, apoi le îmbrăcam și le pictam pe deasupra.
Nu îmi place însă să-mi numesc lucrările păpuși, menirea unei păpuși e cu totul alta decât a unei sculpturi care trebuie să poarte o anumită încărcătură și să transmită unele mesaje. Ceea ce fac eu e sculptură contemporană, de dimensiuni mici, executată în tehnică mixtă.

Durata de creare a unei lucrări depinde de materialul pe care îl folosesc, dar în medie e cam o lună. Ultima mea expoziţie cu cele cinci uragane mi-a luat un an.
Recent am descoperit pentru mine un material foarte popular în America – vinilul, dar preferatul meu rămâne a fi porţelanul. Uneori folosesc lutul ca să grăbesc procesul de creare a unei păpuși, dar am lucrări din ghips și din faberglass.

Caut propriile subiecte și modalităţi de exprimare, fără să fur sau să iau ceva ce plutește la suprafaţă. Lucrările mele mă reprezintă în totalitate.

”Beaten Glamour” a fost prima mea expoziţie personală în care am distrus lumea aparent impecabilă care mă înconjoară, în lucrări veţi regăsi și un autoportet, şi câteva dintre prezenţele iconice ale podiumurilor rusești, îmbrăcaţi impecabil, și plini de vânătăi și rupturi.

”The Most Devastating Huricanes”, colecţia cu care m-am expus săptămâna trecută la Art Expo, s-a născut datorită unui fenomen surprinzător. Uraganul este un vânt cu viteza de 30 – 50 m/s atingând 12 grade Beaufort, care se deplasează pe planetă timp de 9-12 zile. Meteorologii îi dau nume ca să îl identifice mai simplu, în prealabil încă pe cînd acesta abia se formează. Uraganele care au adus cele mai mari pagube au nume de femei. Am luat acest fapt ca bază a colecţiei, transformând-o într-o metaforă a firii feminine: calmă și cu un ușor zâmbet în exterior, periculoasă și distructivă în interior. Un temperament de foc și un zâmbet cuminte. Anume astfel văd eu femeile, fenomene periculoase, dar extrem de frumoase.

Acasă am doar o păpuşă, păstrată în amintirea unei greșeli. O dată am luat un avans de 100 de dolari de la o colecţionară din Canada și i-am promis să îi pregătesc lucrarea într-o lună – două, era vorba despre o panda din porţelan. Pregătirile pentru expoziţia pe care o deschisesem la moment m-au epuizat atât de tare încât, ca să-mi regăsesc echilibrul și să-mi calmez nervii, am luat cel mai ieftin zbor înspre Tunisia. Ajunsă acolo am primit un mesaj: ”Sper că ai avut mare nevoie de acești bani!” desigur că eu planificam să fac acea lucrare, dar probabil trebuia să fi amânat termenii la timp. După lungi mesaje în care m-am oferit să înapoiez avansul, sau să expediez totuși panda pe care în final o făcusem, am primit ca răspuns doar mesajul că cea care comandase lucrarea a dăruit toate lucrările mele și nu mai avea nevoie de panda. De atunci o păstrez la mine, e puţin tristă, supărată posibil. În afară de aceasta nu am păstrat nimic din lucrări, doar acelea asupra cărora lucrez, restul sunt vândute.

California nu corespunde cu ritmului meu de viaţă, deaceea mă mut la New York. În San Francisco lumea este calmă și echilibrată, nu foarte responsabilă și fără mari ambiţii, iar în Los Angeles este prea cald și de asemenea prea relaxant pentru mine.

Orientarea mea sexuală nu mai este un secret pentru nimeni. Am ales San Francisco pentru că este capitala mondială a minorităţilor sexuale, și în această privinţă el nu m-a dezamăgit deloc. Am fost recent la o paradă a gay-ilor și m-am simţit minunat în timp ce cu câteva zile înainte de asta, în Moscova, la acelaşi tip de paradă, oamenii erau bătuţi în așa hal că ajungeau la spitale cu fracturi și chiar erau spitalizaţi cu traume serioase. În susţinerea unui cuplu de fete care au fost bătute drastic la Moscova, eu și prietena mea am purtat tricouri cu aceleași inscripţii ca și ele – ”O iubesc” cu sageţi orientate una spre alta. La paradă nimeni nu a știut că acele mesaje sunt împotriva exterminării unor oameni nevinovaţi și foarte curajoși.
Pe timpuri erau exterminaţi evreii, mă refer şi la primul val de emigranţi în America, cu ani şi ani în urmă. Iar acea lege, pe care vor să o adopte acum ruşii la nivel federal? Ea va fi adoptată, în mare liniște. Imaginaţi-vă că ar fi adoptată o lege ca oamenii să ascundă faptul că sunt evrei, în zilele noastre.

Niciodată nu e târziu să te cauţi, important e să te găsești într-un final. Pe mine m-a ajutat să mă găsesc o simplă analiză, mi-am îndrumat toţi prietenii să o facă, o listă de profesii care s-ar fi gândit vreodată că li s-ar potrivi, iar în dreptul fiecăreia evoluţia lor în fiecare dintre acele specialităţi, de la cele reale, până la cele mai ascunse dorinţe. Apoi analizaţi-le dacă veţi reuși să deveniţi un bun fotograf până la 30, sau dacă vreţi să rămîneţi model la 40 de ani. E important să înţelegeţi dacă ceea ce faceţi vă reprezintă cu adevărat sau pur și simplu pierdeţi un timp preţios pe care îl puteţi petrece studiind ceva care vă va apropia de scopurile pe care le aveţi în viitor.

Trebuie să ţineţi minte că viaţa e doar una și vă aparţine, ea nu e a părinţilor sau a copiilor voștri și nici a iubiţilor alături de care o petreceţi. Viaţa este bătaia inimii, aerul din plămâni e sângele din vene, e ceea ce vi se întâmplă chiar acum, chiar și când dormiţi…

text » Elena Zbârnea

Metoda standard de a aplica la un job este CV-ul. Dar din ce în ce mai frecvent recrutarea și selecţia potenţialilor angajaţi se face prin urmărirea activităţii candidaţilor în social media, precum facebook, odnoklassniki, twitter sau pe bloguri și platforme de exprimare a opiniilor, cum ar fi voxreport sau voxpublika.
Profilurile de pe site-urile de socializare, ceea ce alţii au scris despre tine online, pozele, tag-urile, datele tale de pe diferite site-uri , ceea ce ai publicat, cât de des ai scris şi pe câte site-uri – toate contribuie la formarea reputaţiei tale pe internet .
Reputaţia online te poate avantaja sau poate lucra în detrimentul tău. Îmi vine greu să cred că pozele tale în slip și sutien te pot ajuta să obţii un job în sfera educaţională, iar pozele unde ești beat, cuprinzând peste 50 de sticle de bere îţi pot consolida statutul de bun manager și lider de echipă.
Chiar dacă nu este corect din perspectiva Codului Muncii, în procesul decizional, angajatorul ia în calcul informaţii de tipul apartenenţei religioase, părerile politice și ce fel de rude ai, informaţii furnizate de profilurile tale de pe reţele sociale.
Pe de altă parte, nici absenţa din spaţiul virtual nu este o opţiune. Acest lucru, oricât de paradoxal ar suna, îţi poate afecta la fel de mult imaginea, deoarece există joburi pentru care ai nevoie de experienţă în social media. Angajatorii, pe lângă cunoașterea excelentă a limbii engleze și franceze, cunoștinţe solide de Word, Power Point și Excel,  cer cunoștinţe practice în domeniul reţelelor sociale, experienţă de cel puţin un an în social media marketing sau cunoștinţe practice de SEO.
Angajatorii sunt activi în social media. Aceștia urmăresc fotografiile compromiţătoare, informaţiile sau comentariile negative cu privire la individ și informaţiile incriminatoare, indiferent de provenienţă. O prezenţă discretă și pozitivă este așadar varianta optimă.  Este important să conștientizezi că orice intervenţie a ta pe internet are un ecou. Tot ce spunem și facem  online are impact asupra reputaţiei noastre.
Iată câţiva indicatori care îţi creează reputaţia online.
• Poza de profil de pe reţele sociale trebuie să te prezinte pe tine într-o postură cât mai avantajoasă. De preferat să înfăţișeze chipul tău și nu frigăruile sau colţul de natură care te-a impresionat.
• La secţiunea ”Descrie-te” sau ”Informaţii despre tine” indică ocupaţia ta, specializarea, studiile pe care le ai, adresa de blog, în cazul în care există și localitatea în care te afli în prezent.
• Postările din social media trebuie să fie în limita bunului simţ. Emoţiile și furia le poţi exprima și prin cuvinte decente.
• Viziunile religioase și politice pot lipsi din descrierea ta. Ţine cont că aceastea pot influenţa decizia angajatorului.
• Chiar dacă ai poză frumoasă de profil, nu uita de albumele foto care spun totul despre anturajul tău și activităţile tale. S-ar putea ca angajatorului  să nu te aprecieze  în rolul de spiderman în dormitorul tău sau căţăratul pe masă într-un karaoke club.
• Ceea ce publici pe reţele sociale nu ar trebui să se rezume la bancuri și  poze&video haioase. Comentariile cu privire la activitatea ta profesională sunt binevenite.

Stil si Eticheta SRL,
bl.Mircea cel Batrîn 1,
Tel. 022 33 98 76,
0 798 66 9 55
www.eticheta.md

Natalia Gordienko şi-a luat adio de la vechiul nume de scenă şi, odată cu asta, a dat start schimbărilor din viaţa ei. Acum e Natalie Tomá, vrea să cucerească piaţa muzicală din Europa, lucrează la un nou album, iar recent şi-a lansat primul său videoclip. Este mai îndrăgostită şi mai hotărâtă ca oricând şi e gata să răstoarne munţii pentru a-şi realiza scopurile. Despre planurile ei muzicale, dar şi despre cele legate de familie, citiţi în interviul ce urmează.

Recent ai devenit Natalie Tomá şi nu pentru că te-ai fi căsătorit, dar pentru că ai renunţat la vechiul tău nume de scenă. Ce te-a determinat să faci această schimbare?
Mi-am dorit de mult timp să am un pseudonim, însă nicidecum nu mă hotăram să-l iau, poate nu fusese momentul oportun… Acum mă lansez în România, apoi în alte ţări din Europa şi cred că e cel mai potrivit moment să fac această schimbare. Tomá este un nume uşor de memorat, de pronunţat şi de scris, în orice limbă. Plus la asta, în Ucraina mai este o cântăreaţă cu numele Natasha Gordienko şi de multe ori se creau confuzii, atât în viaţa reală, cât şi în rezultatele căutărilor de pe youtube şi google, lucru care nu e foarte avantajos pentru un interpret.

De unde vine acest nume, ce semnifică?
Am avut o listă întreagă de pseudonime, dar am decis ca acesta este cel mai potrivit. Bunica mea se numeşte Tamara, iar prescurtat ar fi Tomá. Este un om foarte drag mie, iar această alegere este, cumva, un omagiu adus ei. Plus la asta, sună frumos şi plăcut, atât pentru noi, cât şi pentru cei de peste hotare. Unii au acceptat destul de sceptic această schimbare, pentru că s-au obişnuit cu numele vechi, multora însă le place acesta şi-mi spun că mi se potriveşte perfect. Dacă în Moldova va mai trece ceva timp până publicul se va obişnui cu acest nou nume, pe piaţa muzicală din străinătate mă voi lansa din start cu numele de Natalie Tomá.

Se zice că numele ne influenţează, într-un fel sau altul, viaţa. Ce schimbări crezi sau vrei să-ţi aducă noul tău nume de scenă?
Nu sunt superstiţioasă şi nu prea cred că de nume depinde toată viaţa noastră… Consider că soarta este, de fapt, în mâinile fiecăruia. Desigur, dacă crezi cu tărie în ceva, atunci, cu adevărat, acest lucru s-ar putea să te influenţeze. Oricum, acest nou nume de scenă sper să-mi aducă doar schimbări pozitive pe plan muzical şi să-mi deschidă drumul spre Europa.

Spui că ai planuri să te lansezi şi pe piaţa muzicală europeană. Ce anume faci ca să realizezi acest scop?
Acum lucrez la mai multe piese în România, deoarece piaţa muzicală de acolo este, în ultimul timp, foarte deschisă şi chiar de succes. Le voi lansa acolo şi apoi, încet-încet mă îndrept spre Europa. Dacă nu va merge acum, voi lucra în continuare. Sunt un om de creaţie, sunt în permanentă căutare a propriului eu, în căutare de noi proiecte interesante, cred în forţele proprii şi ştiu că fie peste un an, fie peste cinci sau poate zece, oricum, îmi voi atinge scopurile.

De curând, ai lansat primul videoclip din cariera ta muzicală. Spune-ne mai multe despre ideea acestuia şi despre cum a fost realizat.
La începutul acestui an am lansat piesa în limba rusă „Beshenyi”, iar recent am lansat şi videoclipul pentru ea. Melodia este semnată de compozitorul ucrainean Roman Babenko şi am hotărât ca şi videoclipul să fie filmat de un regizor din Ucraina şi anume în această ţară. Privind majoritatea videoclipurilor de la noi, înţelegi din start în ce club a fost filmat, în ce restaurant, în ce parc sau pe ce bancă. Am dorit să evităm acest lucru şi să creăm o imagine diferită de ceea ce se face la noi. Filmările au durat 24 de ore şi au avut loc acum o lună, la Kiev. În videoclip joc rolul unei tinere îndrăgostite de un fotograf de succes.

Eşti mulţumită de rezultat?
În total peste 40 de profesionişti au lucrat alături de mine şi sunt deplin mulţumită de prima mea încercare în materie de videoclip. El deja este difuzat la posturile de televiziune din Moldova şi Ucraina. Acum mă concentrez pe noi proiecte şi noi melodii în limba română şi engleză.

Ai cucerit publicul mai întâi cu albumul „Time” în 2010, ne-ai surprins apoi cu albumul de folclor „Cununa de flori” în 2011, ce să aşteptăm de la Natalie Tomá în 2012?
În decembrie împlinesc 25 de ani şi, totodată, 10 ani de activitate în domeniul muzicii şi mi-aş dori foarte mult să organizez un concert solo. Dacă voi reuşi să realizez şi un album nou până la acea dată, atunci ar fi ocazia perfectă de a-l lansa. Îmi doresc un concert mare, un show frumos, cu lumini, decor şi tot felul de efecte tehnice, dar îmi dau seama că toate acestea costă şi nu m-aş descurca singură cu partea financiară, sper să găsesc parteneri cu care să colaborez. Dacă îmi va reuşi acest concert, vreau mai apoi să lansez şi un DVD cu înregistrarea video a concertului.

Preconizezi şi nişte colaborări cu artişti din Moldova sau de peste hotare?
Am la activ mai multe colaborări, toate fiind cu interpreţi bărbaţi. Acum nu am planificate alte duete, căci lucrez la materialul solo, dar există câteva idei de a colabora cu unii artişti din România.

Mulţi se întreabă, cu ce se ocupă o vedetă, când nu face muzică… Tu ce alte activităţi ai?
Modul ideal de a-mi petrece timpul liber este să-mi împlinesc somnul (râde). Îmi restabilesc energetic sufletul, corpul şi mintea cu un somn bun. Pentru că sunt în permanentă mişcare şi mereu în centrul atenţiei publice, pentru mine este foarte important ca timpul liber pe care îl am să-l petrec într-o atmosferă liniştită, cu oamenii apropiaţi mie. Uneori îmi încarc bateriile făcând shopping, activitate în care îmi place procesul în sine, mai mult chiar decât lucrurile cumpărate.
Acum sunt prinsă în producţia pieselor noi, promovarea în Romania, concerte, jurizarea proiectului Fabrica de Staruri, sunt permanent între Chişinău, Bucureşti şi Kiev, obosesc foarte mult şi am destul de puţin timp liber. Dar sunt o persoană foarte activă, îmi place acest ritm şi nu aş putea sta acasă, fără treabă. E mai bine să cad de oboseală, dar să fiu mereu în centrul evenimentelor şi să am noi ocupaţii interesante.

Declari tuturor că eşti îndrăgostită până peste urechi, dar ţii departe de ochii lumii relaţia ta… Se vorbeşte că el ar fi un om de afaceri cunoscut din România. Ne confirmi sau ne infirmi aceste zvonuri?
Prefer să nu dau multe detalii despre viaţa mea personală. Pot doar confirma că, într-adevăr, în viaţa mea a apărut acea mare dragoste la care am visat. Am trecut şi prin multe momente neplăcute în viaţa mea, iar acum cred că merit fericirea de a fi cu el. Da, sunt îndrăgostită şi cred că sunt iubită, la rându-mi, şi îmi doresc foarte mult ca aceste sentimente, această stare de zbor să dureze întreaga viaţă.

Ce te-a făcut să te îndrăgosteşti de el? Ce calităţi apreciezi în iubitul tău?
De fapt, noi ne schiţăm o anumită imagine a bărbatului ideal, dar ne îndrăgostim, de cele mai multe ori, de opușii celor pe care ni i-am imaginat. Aşa a fost şi în cazul meu. Cel puţin, în ceea ce priveşte exteriorul, chiar este contradictoriu cu ceea ce desenam eu în mintea mea. Şi nu iubeşti persoana pentru ceva anume, dar pentru cel care este, iar asta vine de undeva din interior… Priveşti acest om şi ai impresia că îl cunoşti de o viaţă şi simţi că vrei să trăieşti alături de el până la bătrâneţe, ca să creşteţi nepoţii împreună… Probabil, aceasta e iubire adevărată.

Ideea de familie, casă, copii te tentează? Sau te concentrezi acum doar pe carieră?
Îmi doresc foarte mult să am copii, familia mea, o casă mare. Părinţii mei au divorţat când eram mică, iar eu am fost educată mai mult de bunici şi, probabil, din acest motiv, îmi doresc foarte mult ca eu să am o familie mare şi frumoasă, cu prânzuri de duminică, cu casă, grădină şi spiriduşi pe peluză. Cu toate acestea, sunt orientată pe carieră şi continuu să lucrez în permanenţă la aceasta. Oricum, cred că familia va fi întotdeauna mai presus de orice. Dacă e să vorbesc de căsătorie şi copii, nu am un termen fix când vreau să se întâmple, poate fi peste jumătate de an, poate peste un an sau poate doi… Nu omul, ci Dumnezeu alege momentul.

Eşti frumoasă, ai succes, eşti iubită. Ce îţi mai lipseşte? Ce altceva ai vrea să realizezi şi încă nu ai reuşit?
În prezent, majoritatea ideilor şi scopurilor mele sunt legate de muzică. Îmi doresc foarte multe lucruri, însă nu sunt magician, nici megastar, sunt doar o artistă, o interpretă, care mai are foarte multe de învăţat, dar care îşi face munca cu multă dragoste şi sinceritate.
Visele mele sunt destul de obişnuite, îmi doresc ca cei apropiaţi să fie sănătoşi, să trăiască mult timp şi fericit. Dacă vorbim de nişte dorinţe mai mercantile, aş dori să ajung la momentul în care să pot atinge cu degetul orice loc de pe glob, să mă urc în avion şi să zbor oricând într-acolo pentru câteva zile. Această dorinţă apare mai ales în zilele cu muncă încordată… Sunt hotărâtă, am încredere în forţele proprii şi sunt gata să depun toate eforturile pentru a-mi realiza scopurile.

text » Ludmila Sîrghi
foto » COUBE
decor » Nata Belousov
mulţumim pentru recuzită » KARE design
“JUMBO” et. 2 tel.(+373 22) 505-567
mulţumim pentru locaţie » Piroterm Service
str. Bucureşti, 75,
tel.:(+373 22) 21 20 21

Titanic 3D

Regie: James Cameron
Protagonişti: Leonardo DiCaprio, Kate Winslet, Billy Zane
Cel mai lacrimogen blockbuster din toate timpurile va fi disponibil din luna aprilie 2012 şi în varianta tridimensională. Personal aş privi mai degrabă un „Terminator 2” în varinta 3D, însă afaceristul-regizor James Cameron a decis că povestea de dragoste a naufragiaţilor celebri va fi o mişcare mai inteligentă din punct de vedere al businessului hollywoodian. Premiera variantei 3D a filmului a avut loc la Londra, iar după primele încasări remake-ul promite să bată toate recordurile posibile.

Habemus Papam

Regie: Nanni Moretti
Protagonişti: Michel Piccoli, Nanni Moretti
Italianul Nanni Moretti vine pe marile ecrane în aprilie cu un film dedicat existenţei complicate a  Papei. Subiectul filmului prezintă istoria unui cardinal nou-ales care refuză să accepte titlul şi responsbilităţile pontifului şi ce e mai important – să salute mulţimea adunată. Urmează o doză italienească de umor, intrigi, psihanaliză şi dramă ascunsă după pereţii Vaticanului. Filmul a primit numeroase premii în întreaga lume printre care merită de menţionat Golden Globe Award (Italia) şi nominalizările la Palme d’Or şi Festivalul Filmului European.

The Lady

Regie: Luc Besson
Protagonişti: Michelle Yeoh, David Thewlis
Francezul Luc Besson revine în scaunul de regizor şi ne invită să  urmărim în luna aprilie drama biografică „The Lady”, dedicată luptătoarei pentru democraţie din Birmania (Uniunea Myanmar) Aung San Suu Kyi. Filmul prezintă încercarea dramatică de a construi democraţia într-o ţară bazată pe principii autoritare şi lupta activistei Aung San Suu Kyi cu regimul militar antidemocratic. O peliculă extrem de puternică şi actuală, mai ales pentru locuitorii Republicii Moldova.