Un titlu bine scris nu doar atrage atenţia asupra conţinutului, dar deseori este forţa motrice pentru o vânzare de succes. În această ediţie venim cu câteva sfaturi utile în alcătuirea titlurilor eficiente folosite în publicitate:

Folosiţi  întrebarea  în titlu. Atenţie însă la forma întrebării, aceasta nu ar trebui  să solicite un  răspuns simplu -  DA sau NU. Întrebarea trebuie să fie suficient de intrigantă pentru a face cititorul să citească întreg conţinutul anunţului sau articolului. Folosiţi expresiile „cum să”, „care este”  sau „cine mai doreşte”. Testaţi cititorii cu întrebări din domeniul vizat.

Exemple:

Aţi observat că şi titlul acestui articol este  un exemplu de titlu-întrebare?

Lista cuvintelor magice care TREBUIE folosite. Într-adevăr, există cuvinte magice, care, folosite în titluri, sporesc eficienţa acestora! Pe lângă cele din exemplul precedent  cuvinte precum „aceste”, „de ce”,  „eu”, „al meu/mie”, “se caută”, “secret”, „revoluţionar”, „noutate/prima dată”, „garantat”, „atenţie!”  fac minuni!

Exemple:

„Formulă revoluţionară care face pielea catifelată”

Sfaturi privind conţinutul titlului. Un titlu bun trebuie să stârnească interes din partea cititorului, pentru aceasta evidenţiaţi beneficiile clare pentru persoana căreia se adresează, enumeraţi cantitativ motivele/paşii/beneficiile/metodele din text, provocaţi o emoţie pozitivă, puteţi propune ceva gratis, puteţi menţiona neajunsurile voastre stârnind astfel simpatia. Se recomandă folosirea denumirii produsului în titlu pentru un impact mai mare. Nu folosiţi titluri cu umor, oamenii poate că vor aprecia acest fapt, dar una din regulile de aur a publicităţii spune că de la clovni nu se cumpără nimic.

Exemple:

„Bucătarul nostru nu gătește doar salate”

Sfaturi privind scrierea titlului. Titlul trebuie să atragă atenţia din prima şi bineînţeles că trebuie evidenţiat cu caractere mai mari. Nu există o regulă privind lungimea titlului – acesta conţine exact atâtea caractere de câte aveţi nevoie. Folosiţi atât majuscule cât şi minuscule – dar nu exageraţi cu un titlu scris doar cu majuscule – se citeşte mai  greu.

text » Sergiu Ţurcanu

La mai bine de doi ani după deschiderea primului restaurant Trattoria della nonna aţi decis că este timpul pentru o nouă filială. Ce v-a impulsionat să mai deschideţi un restaurant?

De la bun început am avut această dorinţă și iată că în sfârșit am găsit locul potrivit. În vederea extinderii am fost motivaţi de oaspeţii pe care i-am avut de-a lungul timpului. Avem o bucătărie excelentă la preţ accesibil, iar spaţiul din incinta MallDOVA a devenit deja neîncăpător pentru toţi doritorii de a-și petrece timpul alături de noi. Cozile formate au făcut necesare rezervările în prealabil, îndeosebi de sărbători, și ne-am extins pentru a le oferi tuturor posibiliattea de a găsi un loc la Trattoria della nonna.

Unde se va afla noul restaurant şi de ce aţi ales această zonă a oraşului?

Restaurantul este amplasat chiar în centrul capitalei, pe strada Kogălniceanu, vizavi de Universitatea de Stat, pentru că este un loc practic, în mod special, pentru studenţi și cei ce au oficii în zonă. Micul dejun se prepară rapid și gustos la un preţ rezonabil, până la orele 12.00. Un business lunch complet vă va economisi timpul în scurta pauză de masă, iar pe timp de seară este tocmai potrivit pentru o cină cu familia sau orice sărbătoare.

Vom găsi aceeaşi bucătărie a bunicii și același design în noul restaurant Trattoria sau ele se vor deosebi cumva?

Conceptul restaurantului Trattoria della nonna este de a oferi bucate gustoase şi o atmosferă confortabilă, iar pentru că formăm o reţea, păstrăm desigur acest concept şi aceleaşi standarde în toate localurile, astfel că şi bucătăria delicioasă a bunicii va rămâne exact la fel.
Tematica designului reia motivul casei bunicii, un loc unde oamenii vin să mănânce gustos şi să serbeze evenimente frumoase, alături de cei dragi… Un avantaj ar fi că noul local are două etaje – la parter fiind sala pentru fumători, iar la etaj cea pentru nefumători. Etajul se asociază şi cu sărbătorile de familie. Aici va exista posibilitatea de a organiza petreceri mai mari – aniversări, cumătrii, baluri de absolvire, de ce nu, chiar nunţi până la 50-60 persoane.

Care sunt cuvintele-cheie cu care încercaţi să asociaţi restaurantul în mintea clienţilor Dvs.?

Cei care vin în restaurantul nostru nu sunt clienţi, ci oaspeţi. Încercăm să facem astfel încât cei care vin aici să-l asocieze, în primul rând, cu confortul şi calitatea. Deservirea este la cel mai înalt nivel, atmosfera fiind una caldă și familială, cum este în sânul familiei, lângă părinţi, bunici și oameni apropiaţi. Aceasta este primul lucru care creează buna dispoziţie. Pentru noi contează părerea oaspeţilor noştri, contează cum se simt ei aici.

Va avea loc şi o deschidere oficială a noului restaurant?

Noul restaurant Trattoria della nonna este deja deschis, chiar dacă nu am făcut o deschidere oficială, cu mult tam-tam. Am ales un pic altă modalitate de a ne prezenta. Restaurantul se află în sediul unui alt fost local, Passepartout, iar începând cu luna decembrie, încet, dar cu paşi siguri îl personalizăm cu elemente tradiţionale de decor, în stilul Trattoria. Ne-am dorit să facem o trecere lentă, pentru a nu şoca foştii vizitatori ai vechiului local, ci să-i cucerim, ei fiind noii noştri oaspeţi. Avem planuri mari, dar le luăm pe rând. De-a lungul experienţei pe care am acumulat-o în reţeaua noastră de restaurante, am învăţat că este foarte importantă gestionarea corectă a tuturor acţiunilor, înaintăm încet, dar sigur. În viitor, vom deschide noi filiale Trattoria della nonna.

Pregătiţi şi nişte surprize, promoţii? Dacă da, dezvăluiţi-ne câteva secrete…

Promoţii şi surprize plăcute avem în permanenţă. Aș putea să le spun „mici atenţii”. Aici includ micul-dejun, business lunch-ul sau unele oferte speciale pentru cină – acolo unde bucatele sunt selectate şi combinate de către bucătarul-şef şi oferite într-un meniu complet, la un preţ rezonabil.
Plus la aceasta, în prezent, oferim fiecărui oaspete al noului local câte un Discount Card. Aceste cartele de reduceri sunt valabile nu doar în Trattoria, ci în toate localurile din reţeaua noastră.

Oaspeţii restaurantului se întreabă… cine este, totuşi, bunica? Cum a apărut ideea acestui personaj?

Haideţi să ne amintim de anii copilăriei… suntem mici, dacă e vară, de regulă, suntem la bunici. Acolo unde poate că nu există internet, nu este ceea ce avem în oraş, în schimb bunica are acele lucruri pe care nu le avem aici – aer curat, bucate gustoase şi sănătoase, atmosferă caldă şi plăcută. Iar dacă e iarnă, nu lipseşte soba în care arde plăcut focul. Ideea a apărut anume de aici, de la acele amintiri calde din anii copilăriei.

str. Kogălniceanu 62.
tel.: (+373) 68 300825
www.trattoria.md

Pe lângă asta, moldoveanul s-a deprins să supravieţuiască în condiţii ultraspartane, iar o iarnă nucleară îi pare floare la ureche pe lângă toate greutăţile prin care a trecut. Gândiţi-vă şi voi: moldoveanul contemporan este hrănit cu produse alterate, spălat pe creieraş cu propagandă televizată, adăpat cu băutură contrafăcută pe bază de alcool tehnic şi iluminat de nişte arătări pseudoculturale mai groaznice decât toţi demonii mitologiei universale. La o adică, prefer să ascult urletele zeului morţilor Anubis decât „melodiile” inspirate a vreounei Lenuţe Burghilă sau Victoria Lungu. După o astfel de experienţă de viaţă conaţionalului nostru îi este în cot de Godzilla, King Kong, Nibiru, Alien, Diavol, Şaitan şi toate forţele malefice universale luate împreună. Aşa că propun în perspectivă imediată să deschidem o şcoală de supravieţuire apocaliptică în Moldova pentru toţi cetăţenii nepregătiţi ai lumii. Să-i învăţăm cum îţi pui un termopan antiradiaţie, o „pristroică” antilavă cosmico-vulcanică şi cum îţi blochezi raţiunea la toate semnalele distrugătoare extraterestre. Noi suntem nădejdea şi speranţa omenirii şi doar de prostia noastră depinde bunăstarea de mai departe a planetei. Parcă văd cum imediat după impact puţinii supravieţuitori asiaţi, europeni şi americani vor sta în rând pentru paşaportul albastru. Pentru că trebuie să fii cu adevărat prost ca să nu vrei să faci parte din cea mai tare naţiune a Pământului. Bucuraţi-vă prieteni, a rămas mai puţin până la naşterea Marelui Imperiu Termopanic Universal Moldav.

text >> Gonzo

Se spune că cei care muncesc bine – se odihnesc bine, însă în timpul orelor de lucru nu toţi au posibilitatea să facă vreun lucru ieșit din comun în acele 15 minute libere. Oricât de muncitori am fi, totuşi, cu toţii avem nevoie de pauze pentru a ne recrea. Pentru unii, recreerea reprezintă o şansă de a te mai dezgheţa făcând un pic de mişcare, pentru alţii, invers – o şansă de a mai sta pe loc. Unii preferă să afle ceva nou, căscând gura prin reviste, internet etc., pe când alţii preferă de sine stătător să devină sursă de informare, povestind tot felul de informaţii ”de importanță vitală” despre viaţa personală. Indiferent de nivelul de competență al angajatului, un lucru îl face bine majoritatea– recreerea, pe care tot trebuie să știi cum s-o faci. În acest scop, Magenta Consulting a efectuat o analiză a comportamentului în timpul liber al persoanelor angajate: când acestea se află la serviciu şi în afara lui. Datele au fost colectate prin intermediul sondajului trimestrial Magenta National Screening, pe un eșantion de 3000 de respondenţi, în 133 de localităţi urbane şi rurale (marja de eroare constituie ±1.7%, la un nivel de încredere de 95%). Pentru relevanța studiului au fost selectate răspunsurile persoanelor care au indicat că sunt angajate în câmpul muncii, numărul cărora constituie 1277 respondenți (ceea ce asigură o marjă de eroare de 3%).
În timpul liber angajații aflați la serviciu preferă, în cea mai mare măsură, discuțiile cu colegii (45%) și pauza de cafea (34%). Cel mai îmbucurător lucru pentru administrație este faptul că aceste ocupații pot fi practicate concomitent, astfel pauzele în timpul zilei de lucru fiind eficientizate. 22% dintre angajați preferă discuțiile la telefon, 16% – ieșirile la fumat (28% – bărbaţi și 6% – femei), 11% – citirea știrilor, 10% – citirea revistelor şi 9% – navigarea pe site-urile de socializare.

Figura 1: Obișnuința de a petrece timpul liber la serviciu, N=1169, %

O tendință îmbucurătoare este faptul că majoritatea angajaților se dovedesc a fi destul de ocupați și în afara orelor de lucru. Acest fapt demonstrează că oamenii harnici preferă să dispună de mai puțin timp liber în scopul de a reuși mai multe. Acest mod de viață este specific acestei zone geografice, unde oamenii, pe lângă lucru, mai au și alte griji. E și normal ca practic fiecare al cincilea respondent să nu dispună de timp liber pe parcursul întregii zile (19%), când își dorește asigurarea condițiilor favorabile pentru dezvoltarea copiilor săi, condiții mai bune de trai etc. Fiecare al 3-lea respondent are zilnic la dispoziție, în mediu, 2-4 ore libere, iar fiecare al 4-lea – până la 2 ore.

Figura 2: Timpul liber dintr-o zi a persoanelor angajate, N=1111, %

După lucru majoritatea angajați preferă să se afle în compania oamenilor dragi. 70% dintre respondenți își petrec timpul liber în sânul familiei, 32% – cu prietenii, 23% – cu persoana iubită iar 9% – în singurătate. Cât privește activitățile practicate, angajații deseori preferă, într-o măsură mai mare, să stea acasă (68%) sau să câștige un ban în plus (32%). Ocupațiile care sunt practicate uneori și au ponderi mai mari sunt: shopping-ul – 57% și ieșirile la plimbare – 53%. Cea mai nepopulară activitate în rândul angajaților sunt plecările la club, restaurant, cafenea etc. – 44% nepracticând-o.

Figura 3: Obișnuința de a petrece timpul liber în afara serviciului, %

Vă atenţionăm că şi odihna necesită pauze, iar abuzul de odihnă poate duce la dependență care cu timpul se poate transforma chiar şi în lenevie. Vă dorim o petrecere a timpului liber cât mai plăcută!
Magenta Consulting este o companie specializată în cercetări de piaţă şi marketing strategic.

Spuneţi-ne, ce presupune franciza?
A. C.: Franciza ia forma unui contract prin care francizorul, în cazul dat Star Kebab, îi acordă unei alte persoane, numită beneficiar sau francizat, dreptul de utilizare a proprietăţii industriale sau intelectuale, în scopul producerii sau comercializării anumitor tipuri de produse și servicii.

Star Kebab şi-a deschis uşile pentru vizitatori de doar câteva luni, dar intenţionaţi deja să vă extindeţi prin intermediul francizei. Consideraţi că brandul s-a fortificat suficient încât să lucreze pentru Dvs.?
E. N.: Sigur că da. Am inclus acest aspect din start în planurile noastre – să extindem compania în bază de franciză. Brandul Star Kebab a început să lucreze pentru noi încă înainte de a deschide localul, datorită campaniei de promovare pe care am organizat-o. Acum căutăm activ potenţiali francizaţi şi suntem mândri că deja există multe persoane interesate de a achiziţiona brandul Star Kebab. În afară de aceasta, corespondăm cu companii de consulting din străinătate, pentru a pătrunde pe piaţa internaţională.

Care sunt etapele de încheiere a unui contract de franciză cu Star Kebab?
E. N.: Pentru a beneficia de franciza noastră persoana trebuie mai întâi de toate să manifeste interes pentru brandul Star Kebab. Ulterior, îi facem o mică prezentare a produsului şi a afacerii. Prima întâlnire, desigur, are loc chiar în incinta localului nostru, pentru ca potenţialul francizat să ştie în ce anume va investi banii. Beneficiarul completează un chestionar detaliat, unde lasă informaţii despre activitatea sa, studii, venituri etc. În cazul în care convenim că persoana interesată face faţă cerintelor propuse, urmează ca acesta să caute un loc de amplasare pentru desfăşurarea activităţii de francizat. O comisie din cadrul organizaţiei noastre evaluează localul, și dacă acesta este amplasat convenabil, noi continuăm lucrul în comun până la încheierea contractului de franciză.

De ce avantaje va beneficia francizatul mărcii „Star Kebab”?
A. C.: În primul rând, beneficiarul cumpără un brand deja existent şi nu trebuie să-l creeze de la zero. Îi oferim posibilitatea de a intra pe piaţă folosind tehnici de producţie, de comercializare și de marketing testate şi perfecţionate în timp. Având totul gata, benificiarului îi rămâne doar să lucreze în continuare respectând standardele de calitate și să câștige! E un contract avantajos!

Ce condiţii ar trebui să îndeplinească beneficiarul pentru „a fi primit în echipă”?
E. N.: După cum am menţionat, înaintăm candidatului spre completare un chestionar unde se va include toată informaţia necesară pentru a ne asigura că beneficiarul va fi un colaborator de încredere și că acesta deţine suficiente resurse pentru a face faţă tuturor cerintelor. Doresc să menţionez că nu contăm doar pe colaborări din Moldova, ci și din străinătate. Sunt în jur de 10 ţări în care vom deschide cca. 200 de de localuri în decurs de 5 ani.

Care este taxa de intrare în franciză şi ce procent se prevede din afaceri?
E. N.: Licenţa pentru franciză începe de la 3000 de euro. De asemenea, considerăm drept investiţie încăperea unde va fi amplasat restaurantul, care trebuie să aibă o suprafaţă de minim 110 m2 cu o investiţie începând cu 360 euro/m2. Redevenţele sunt de la 4% începând cu a patra lună de activitate.

Care este durata minimă sau maximă de încheiere a unui contract de franciză?
E. N.: Contractul de franciză vizează o perioadă mai îndelungată de timp şi anume de 20 de ani.
Sunteţi una dintre puţinele companii de la noi care oferă franciză.

Ce vă oferă încrederea că acest tip de colaborare va avea succes în Moldova?
E. N.: Avem această încredere, în primul rând, pentru că suntem o echipă de profesioniști, avem experienţă în managementul restaurantelor și de-a lungul timpului am acumulat capacităţi care ne-au ajutat să adaptăm afacerea noastră la franchising.

Descrieţi compania şi propunerea Dvs. astfel încât să convingeţi potenţialii parteneri să colaboreze prin franciză cu Star Kebab.
A. C.: Conceptul companiei noastre este unic, procesul de pregătire a bucatelor fiind deschis, deţinem tehnică specializată performantă şi avem o echipă bine instruită.
E. N.: Dacă o persoană vrea să devină deţinătorul unei afaceri, o parte componentă a unui sistem deja cunoscut şi recomandat, acum el are această posibilitate, cu investiţii minime să intre în echipa noastră şi să atingă succesul. Oferim asistenţă şi susţinere, timpul de răscumpărare fiind scurt, ceea ce constituie un bun argument pentru orice doritor de a iniţia o afacere.

text » Ludmila Sârghi

Visele se împlinesc
cu Star Kebab!

Cauţi o carte? Librăria online Bestseller.md îţi aduce cartea dorită acasă prin curier sau prin poştă. Bestseller.md a fost lansat în ianuarie 2012 și se bucură deja de cumpărători  fideli, făcând parte dintr-o comunitate de cititori pasionaţi. Pe site găsiţi atât cărţi ale autorilor autohtoni, cât și literatură internaţională la preţuri  accesibile, unele chiar cu reduceri semnificative. Un servciu util: dacă întâmplător cartea pe care ţi-o dorești nu este în stoc, o poţi solicita și îţi va fi adusă! Cele mai populare cărţi, manuale şcolare, cărţi pentru copii, audiocărţi – toate sunt disponibile pe bestseller.md. Lectură plăcută!

ciupi.md

Oferte bestiale de la ciupi.md. Fie că alegi o pizza, o ședinţă de spa sau o vacanţă, nimic mai simplu, acum ai reduceri de -50% şi -90% la tot ce îţi dorești!
De Valentine’s Day, Dragobete și 8 martie ciupi.md ţi-a pregătit super oferte la parfumuri, jucării de pluș, împachetări cu ciocolată, abonamente la fitness și bijuterii –toate la jumatate de preţ!
Intră pe ciupi.md și bucură-te de reduceri în fiecare zi!

megatec.md

Magazinul numărul unu de tehnică online din Moldova! Cele mai avantajoase preţuri, asistenţă tehnică la toată gama de produse, aceasta fiind una foarte largă şi, nu în ultimul rând, livrare gratuită în capitală! Dacă e să cumpăraţi tehnică, cumpăraţi-o de la experţi – calitate garantată!

reclame.md

O mare arhivă de spoturi publicitare, outdoor și print locale și din lumea întreagă. Fiind o platformă gratuită de plasare a publicităţii online, oricine își poate încărca materialele promo aici. Reclame.md este spaţiul potrivit pentru devoratorii de publicitate.

Eurovisionul este unul dintre cele mai importante evenimente muzicale din Moldova şi o zic cu certitudine, pentru că am avut ocazia să mă aflu în epicentrul acestui concurs. Organizat tot mai frumos și cu participanţi tot mai bine pregătiţi, acesta nu s-a lăsat vreodată fără intrigi și întrebări fără răspuns. Anul acesta, însă, flăcările au izbucnit chiar înainte a se ajunge în finală. Olia Tira, alături de Sunstroke Project, a fost exclusă din competiţie având o piesă ”neoriginală” după părerea juriului. Despre originalitate, concurs, dezamăgiri şi planuri de viitor, citiţi în materialul care urmează.

Eurovisionul este, pentru mine, o ocazie să mă afirm şi să prezint lumii mari ultimele piese. Aici nu contează neapărat dacă intri sau nu în finală şi dacă mergi sau nu să reprezinţi ţara ta, pentru că zilnic artiştii participanţi sunt căutaţi şi ascultaţi de publicul interesat de acest concurs.

Popularitatea am obţinut-o cu ajutorul Eurovisionului care este o școală extraordinară prin care am avut șansa să trec. Nu e pentru nimeni un secret că acest concurs nu a fost niciodată unul de muzică ci mai degrabă unul politic, dar în pofida acestui fapt, scena lui întrunește naţionalităţile unui întreg continent și îţi oferă multe posibilităţi.

Mă măguleşte faptul că acum câteva luni, când am mers la foniatorul meu, el mi-a zis că într-o călătorie, în China, a auzit niște tineri care vorbeau despre Olea Tira, exclamând că piesa noastră ”Run away” a fost una dintre cele mai bune. Asta acum, cu câţiva ani mai târziu după concurs. Am decis să lupt din nou, pentru a intra în această cursă. Putem vorbi mult despre motivul că piesa ”Run Away” nu s-a clasat pe poziţii înalte, precum faptul că în acel moment Moldova avea o relaţie mai tensionată cu Rusia și Ucraina, anul 2010 a fost primul din istoria participării Moldovei la Eurovision în care Rusia şi Ucraina nu ne-a dat niciun vot, nici măcar unul.

Am cucerit europenii atunci şi am convingerea fermă că am fi făcut-o şi acum dacă nu am fi excluşi din competiţie.

Epic sax guy a devenit foarte popular, ba mai mult decât atât, cineva dintre admiratorii lui i-a făcut un un mix cu lungimea de 10 ore, acesta acumulînd deja peste 11 milioane de vizualizări.

Nu am avut dubii că vom intra în finala locală a Eurovisionului pentru că piesa noastră a prins foarte bine la public, dar se pare că nu a fost să fie.

Când am înscris piesa Superman, intenţia noastră era să ne distrăm şi să dăm o pată de culoare acestui concurs. E o piesă foarte simplă, cu versuri care se memorizează ușor.
Nu regret că am lansat-o și am decis să participăm la Eurovision anume cu ea. De ceva timp bun, lumea mă tot întreba când voi face ceva inspirat din folclor. Mă bucur că am realizat-o și pe asta, la moment ea fiind în topul vizualizărilor și descărcărilor între piesele prezentate pentru Eurovision.

Am fost nedreptăţiţi şi asta mă răneşte!

Juriul s-a lăsat condus de părerea doamnei juriste ale concursului, care fiind convinsă că o dată admiși în cursă o vom câștiga neapărat, și-a pronunţat neliniștea în privinţa faptului că Moldova ar putea fi decalificată pentru plagiat, și ar rămâne în afara competiţiei pentru totdeauna.

Poţi fi învinuit de plagiat doar dacă artistul căruia aparţine piesa o declară astfel. Am publicat și pe facebook conversaţia pe care a avut-o o jurnalistă cu casa de discuri a lui Smiley, în care este confirmat faptul că piesa nu este plagiată. Se pare însă că acest fapt nu a fost luat în consideraţie, iar membrii juriului s-au lăsat ghidaţi de anumite materiale montate de una din televiziuni și de părerea doamnei jurist, scopul căreia a fost să evite un potenţial scandal stârnind altul. De mai bine de o săptămână acest subiect a fost în atenţia presei. Am fost învinuţi că am plagiat o piesă românească sau am fost ”neoriginali”, în timp ce în finală au fost admiși artiști piesele cărora clonează compoziţii cu renume internaţional, nu voi da nume, dar este vorba de artiști cunoscuţi.

Moldova are noroc şi artişti de valoare, zic asta pentru că în cei 7 ani de participare a ţării noastre la Eurovision a fost doar o experienţă în care nu am intrat în marea finală, timp în care Belorusia a reușit să intre doar de două ori. La un moment dat circula deja un zvon precum că preşedintele Belorusiei le-a promis câte un apartament celor ce vor reuşi totuşi să intre în finală, iar ai noştri o fac an de an fără recompense, având un buget jalnic.

Voi continua colaborerea mea cu băieţii pentru că ne aflăm ”sub aripa” aceluiași producător acum şi avem o relaţie extraordinară, suntem deja ca o familie, și toate deciziile le luăm împreună.

Nu port pică nimănui, viaţa merge înainte, voi continua să cânt și în viitor voi mai participa neapărat la acest concurs.

Următorul concert al meu va avea loc pe 9 martie, chiar înainte de finala locală a eurovisionului de pe 10 martie, de ce nu? El se va numi ”Lady and Super men” și va fi în totalitate live, alături de Alex Calancea Band și Sunstroke Project. Vă aștept acolo!

Între timp planific nunta mea, care va fi în afara oricăror obiceiuri și tradiţii, pentru că o organizăm singuri. Deși am analizat o posibilitate să o facem în Italia, am realizat că este mult mai multă lume pe care ne va face plăcere sa o avem alături și o ieșire din ţară a unui grup mare ar fi problematică, deaceea petrecerea în sine rămâne acasă, iar cununia o vom face în Padova în biserica San Antonio, un loc de care m-am îndrăgostit în clipa când i-am pășit pragul.

Mirele meu, Roman este extraordinar! Din clipa în care l-am cunoscut, nu am avut niciun dubiu că acest bărbat este al meu. Mereu îmi spune că cea mai mare dorinţă a lui e să fiu fericită, să nu duc lipsă de nimic, și va contribui cât îi va sta în puteri la acest fapt. Este gelos, dar fără excese, are încredere în mine. Discutăm deschis pe toate temele, cât nu ar fi ele de neplăcute. Îmi doresc copii de la acest bărbat, dar nu mă voi grăbi cu ei, pentru că mai am câte ceva de realizat până atunci.

text » Elena Zbârnea
foto » COUBE
make up şi coafură » Aliona Burac-Nosaciov
locaţia » Cavio
Vestimentaţie » Debenhams

Ce să faci când cel mai mic copil al tău împlinește șase luni? ”Să te pornești la drum”,
afirmă Anna și Tomas Alboth

Anna şi Thomas sunt un cuplu multinaţional, ea fiind poloneză, iar el german. Au doi copii mici, și asta nu-i împiedică, ba chiar îi motivează să petreacă cel puţin o jumătate din an călătorind prin lume. I-am descoperit când făceau înconjurul Mării Negre fiind în trecere prin Moldova, iar de mai bine de o jumătate de an se află într-o călătorie în America Centrală, toate acestea cu resurse minime și cu doi bebeluși ”la bord”. Blog-ul lor se numește ”The family without borders” (engl. Familia fără frontiere) – thefamilywithoutborders.com și a fost nominalizat recent ca cel mai bun blog de călătorii de către National Geografic Polonia. Vă invit să-i cunoașteţi, și – de ce nu? – să le urmăriţi blogul, pentru că eu o fac cu plăcere!

Cum aţi făcut cunoştinţă?
Aceasta nu s-a întâmplat nici în Polonia, nici în Germania, ci în inima Europei – la Bruxelles. Ambii făceam parte din staff-ul de organizare al unui mare proiect pentru tineri jurnalişti: Zilele Media ale Tineretului în Parlamentul European. Tom era singura persoană pe care nu o cunoşteam şi am mers la el să-l salut. După câteva zile de vis petrecute împreună eram siguri că nu ne vom mai vedea vreodată. Dar după câteva săptămâni a sunat el, am sunat eu, apoi am mers să-l vizitez la Berlin și foarte curând am decis să ne mutăm împreună.

Cînd aţi planificat prima călătorie de lungă durată? Aţi știut deja că ea va fi în trei și nu în doi?
Primele călătorii ale noastre au fost în cadrul proiectelor europene pentru tineri jurnaliști, ne angajam în acele proecte doar ca să ne reîntâlnim, am fost în Armenia, Danemarca și alte ţări. Iar când am rămas însărcinată cu Hanna, am făcut o călătorie mai îndelungată în Balcani. Dacă te referi la călătoria în jurul Mării Negre, această idee ne-a venit când eram deja în trei. Într-o seară friguroasă de decembrie, stând acasă și uitându-ne pe hartă, am decis că odată cu venirea primăverii trebuie să ne mișcăm din loc.

Anna, majoritatea mămicilor sacrifică primii ani din viaţa copiilor săi stând acasă. Tu însă ai decis să-i petreci călătorind prin lume, cum  reuşeşti?
Nu e nimic mai bun decât asta! În primul rând,  acasă eu am exact aceleaşi responsabilităţi care includ hrănirea, schimbatul scutecelor și toate celelate, fără posibilitatea de a face cunoștinţă cu oameni noi, descoperind ţări necunoscute mie. În al doilea rând, în timpul acestor călătorii fetele au parte de mama și de tata 24 din 24 de ore, câţi copii mai au această șansă? Și, ca să fiu sinceră, e mult mai ușor să fii părinte când mai e și un alt părinte în preajmă.
Desigur că apar multe griji în plus atunci când călătorești cu copiii, cum ar fi să nu uiţi să faci unele cumpărături, să ai mereu toate medicamentele necesare la îndemână, să ai grijă la animale, și multe altele, însă am căpătat experienţă și acum făcutul bagajelor nu mai e o problemă, fie asta pentru o călătorie scurtă sau una de lungă durată.

Câte ţări aţi reușit să vedeţi până acum?
În timp ce traversam graniţa între Guatemala și Gonduras, chiar în seara de 31 decembrie, am realizat că aceasta era cea de-a 31-a ţară pe care o vizităm împreună cu Tom. Și Hanna, fiica noastră de doi ani și jumătate a reușit să viziteze deja foarte multe, iar Mila, fiica cea mica care are un an a văzut o jumătate a Americii Centrale.

Povestiţi-ne mai mult despre călătoria voastră care a inclus și Moldova.
În acea călătorie am vizitat nouă ţări în șase luni. Cred că asta a fost cea mai frumoasă perioadă a vieţii noastre. În câteva cuvinte: am reușit să cunoaștem regele ţiganilor din Moldova, am devenit buni prieteni cu o familie săracă din Republica Autonomă Transnistria, ne-am îndrăgostit de peisajele Crimeei, am fost dezgustaţi de corupţia poliţiei rusești, ne-am relaxat în Georgia, ne-am topit de căldură la 42 grade Celsius în Azerbaidjan, am fost plouaţi în Carabahul-de-Munte, am pus întrebări despre Turcia în Armenia și în Armenia despre Turcia. Toate acestea alături de fiica noastră Hanna care nu avea încă un an, în pofida opiniei că viaţa se termină odată cu nașterea copiilor.

Cu ce impresii v-a lăsat Moldova?
Am avut parte de cea mai interesantă cunoștinţă acolo, în Soroca, cu regele romilor. Pe lângă asta am rămas surpriși să descoperim cât de mare este numărul tinerilor care vor să plece din Moldova, majoritatea dintre cei cu care ne-am cunoscut aplicau la burse și stagii în străinătate.

Povestiţi-ne mai mult despre călătoria în care sunteţi acum, cum a început și dacă merge conform planului.
De data asta, deja cu două fete, am decis să facem același lucru. O călătorie de șase luni, doar că un pic mai departe, în Amercica Centrală. Planul este să traversăm Mexicul, Guatemala, Belize, Hondurasul, El Salvador, Nicaragua, Costa Rica și Panama. Am zburat spre Mexic și cu ajutorul couchsurfing-ului am cunoscut o fată extraordinară care ne-a ajutat să cumpărăm o mașină cu care ne vedem acum de drum, apropo de drumuri, ele sunt mult mai rele decât în Moldova (râde).

Care este bugetul unei călători de-a voastre?
E o întrebare dificilă pentru că nu am numărat niciodată. Dar pot să spun că nu cheltuim mai mult decât acasă. În timpul plecărilor dăm în chirie apartamentul nostru, și mâncarea este de obicei mai ieftină decât în Germania sau Polonia. Dormim în mașină, în cort sau la prieteni, de aceea cazarea nu ne costă nimic. Singurele cheltuieli mai costisitoare sunt asigurările și zborul. În călătorii nu ne cumpărăm lucruri noi, în afară de mici cadouri, nu mergem la cinema sau în alte locuri de distracţii.

Sunteţi o familie numeroasă, cum vă câștigaţi existenţa dacă petreceţi majoritatea timpului călătorind.
Ha-ha, nu călătorim chiar tot timpul! Tom are o companie de web design la Berlin și muncește foarte mult. Eu sunt jurnalist free-lance și îmi public articolele în reviste din ţara natală și în ghiduri de călătorii. Scriu știri din Germania pentru Polonia și uneori coordonez proiecte pentru tineri jurnaliști, și ţin workshop-uri. Poate că noi nu avem nevoie de prea mulţi bani (zâmbește).

Ce veţi face când copiii vor merge la școală? Veţi renunţa la călătorii?
Asta e o întrebare bună. Eu consider că școala vieţii și o viaţă socială sănătoasă e mai importantă decât o acumulare de cunoștinţe. Nu prea am un răspuns la moment, vom ajunge și vom vedea.

Cât timp dintr-un an petreceţi în călătorii?
Depinde la ce an te referi. În 2010 am fost pe drumuri o jumătate de an, acum suntem plecaţi din septembrie. Chiar fiind acasă nu prea stăm pe loc, facem multe călătorii de o durată mai scurtă, nu obişnuim să petrecem weekendurile acasă.

Dacă tot veni vorba, ce faceţi totuși când vă aflaţi acasă?
Admirăm pereţii casei noastre plini de poze din călătorii, glumesc! Desigur ne pregătim de următoarele călătorii, edităm pozele din cele precedente, citim mult, reparăm biciclete, gătim. Noi nu trăim singuri, ci cu încă 4 persoane, de aceea casa noastră e plină de oameni și mereu ai cu cine sta de vorbă. Uneori ne jucăm serile, alteori organizăm mici concerte în apartament.

text » Elena Zbârnea
foto » Din arhiva personală

2007. 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile
Regia: Cristian Mungiu
Protagonişti: Anamaria Marinca, Laura Vasiliu, Vlad Ivanov

Sincer să fiu, nu mi-a plăcut acest film. Nu mi-a plăcut din cauza că mi-a transpus pe ecran un regim inuman de care nu voiam să mai aud niciodată – regimul Ceauşescu. Doar că, în loc să ne prezinte atrocităţile dictatorului pe fundalul luxului exhaustiv, regizorul Cristian Mungiu a decis să ne arate un tablou pe cât de minimalist (limitat la imaginea unei fete care vrea să comită un avort), pe atât de groaznic (decadenţa şi morbiditatea spaţiului locativ şi a factorului uman). „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” este aproape un film noir după estetică, însă nu şi după naraţiune, care prezintă o adevărată tragedie grecească transpusă în existenţa socialistă românească. Un film greu, dar obligatioriu pentru fiecare. Enumerarea premiilor luate de capodopera lui Mungiu s-ar putea să ne ia câteva zile, aşa că le vom menţiona doar pe cele mai importante: Marele premiu FIPRESCI şi Palme d’Or la festivalul de la Cannes şi nominalizarea la Golden Globe pentru cel mai bun film străin.

2005 Moartea domnului Lăzărescu
Regia: Cristi Puiu
Protagonişti: Ion Fiscuteanu, Monica Bârlădeanu

Capodopera lui Cristi Puiu şi probabil cel mai important film din cinematografia românească contemporană. Puiu a reuşit să reinventeze cinematografia transformând un subiect kitsch-os într-o revelaţie cinematografică metafizică. Un film, vizionarea căruia trece pe neobservate, (chiar dacă durează peste 2 ore) şi îţi lasă în suflet şi raţiune un sentiment de nedescris – pe cât de dureros, pe atât de frumos. Puiu a reuşit ceea ce n-a reuşit nici Freud – să înţeleagă moartea şi s-o prezinte într-o formă de tragicomedie, acceptabilă chiar şi de publicul larg. Chiar dacă a participat la cursa pentru Oscar în 2006 cele mai importante premii le-a luat totuşi în Europa: Un Certaine Regarde la Cannes, Lebăda de Aur la festivalul din Copenhaga şi multe multe altele.

2010 Morgen
Regia: Marian Crişan
Protagonişti: Andras Hathazi, Yilmaz Yalcin, Elvira Râmbu

„Morgen” este lungmetrajul de debut a regizorului Marian Crişan. Filmul prezintă povestea unui imigrant turc care vrea să ajungă la fiul său în Germania şi este blocat în casa unui om de la hotarul României cu Ungaria. Chiar dacă vorbesc două limbi diferite cele două personaje reuşesc să se înţeleagă, ba mai mult, să se împrietenească şi să lupte împreună împotriva birocraţiei şi a limitării existenţei umane la un singur paşaport. Ai paşaport? Eşti om. Nu ai paşaport? Eşti un nimeni, nici măcar poliţia de frontieră nu se interesează de soarta ta, ci mai degrabă de cota de reţineri pe care trebuie s-o realizeze. O peliculă plină de umor şi speranţă care reprezintă propunerea României la secţiunea „Cel mai bun film într-o limbă străină” la premiile Oscar din 2012.

text » Gonzo

În zilele noastre oamenii sunt interesaţi de mai multe domenii de activitate, iar practicându-le, fiecare își potolește setea de cunoștinţe. Hrana spirituală este una înalt apreciată de persoanele care duc o viaţă decentă și au un statut social mai înalt. Însă, oricât de trist ar suna, toate devin neimportante în momentul când vine ”adevărata foame” — în sensul direct al acestui cuvânt (Maslow). Foamea este simţită, în mediu, de trei ori pe zi, iar persoanele angajate în câmpul muncii beneficiază de pauză pentru a o potoli. Angajaţii flămânzi nu sunt dintre cei mai productivi, dar e straniu de menţionat că putem spune același lucru și despre acei sătui. E bine știut impactul unui prânz bun care are drept consecinţă sporirea dorinţei de a nu face nimic și ușoara predispunere spre un ”pui de somn”. Pauza de masă este percepută diferit de fiecare individ în parte: pentru unii aceasta poate fi cel mai așteptat moment al zilei, cu excepţia orei 18:00, iar pentru alţii – o ocazie de a se vedea cu prietenii care lucrează prin apropiere. Magenta Consulting vine cu o analiză a preferinţelor de a lua masa la prânz a angajaţilor din mediul urban și rural al republicii. Datele au fost colectate prin intermediul sondajului trimestrial Magenta National Screening, pe un eșantion de 3000 de respondenţi, în 132 de localităţi urbane și rurale (marja de eroare constituie ± 1,7%, la un interval de încredere de 95%).

Figura 1: Obișnuinţa de a lua pauza
de masă, N=1080, %

Pauza de masă prezintă un interes deosebit nu doar pentru cei înfometaţi, ci și pentru localurile ale căror meniuri conţin bucate pentru prânz sau business lunch, acestea, de regulă, fiind „avantajoase”. Pentru a determina comportamentul participanţilor vizavi de obișnuinţa de a lua masa, au fost luate în considerare răspunsurile persoanelor angajate în câmpul muncii, ceea ce constituie 44% din totalul participanţilor la sondaj (N=3000). Cea mai mare pondere a angajaţilor obișnuiește să consume la pauza de masă bucate pregătite acasă. Astfel, 38% dintre participanţi își iau mâncare de acasă, 36%  pleacă acasă pentru a lua masa, 21%  mănâncă la cantina de la serviciu, 8%  într-o cantină din oraș și 6%  fac comanda la serviciu. Fast food-urile, cafenelele și pizzeriile reprezintă alegerea minorităţii, ponderea acestora fiind mai mică de 4%.
De regulă, oamenii se străduiesc să mănânce cât mai gustos și la un preţ avantajos. Aproape jumătate dintre angajaţi consumă, în mediu,  un prânz în valoare de până la 20 lei, 43% — 20-40 MDL, 8% — 40-60 MDL și doar 2 % — peste 60 MDL. E bine știut cum arată o masă „ ca la moldoveni”, însă în zilele obișnuite aceștia preferă una mai modestă. Este îmbucurător faptul că majoritatea angajaţilor reușesc să ia prânzul la un preţ destul de convenabil.

Figura 2: Suma medie cheltuită la prânz în pauza de masă, N=930, %
Bărbaţii cheltuiesc mai mulţi bani pentru un prânz decât femeile. Participantele plătesc pentru masa de la amiază până la 20 MDL într-o pondere mai mare cu 20 p.p. faţă de cota participanţilor (56%). Fiecare al doilea bărbat cheltuiește la o pauză de masă 20-40 MDL (cu 14 p.p. mai mult decât femeile). Fenomenul dat ar putea fi explicat prin faptul că femeile mănâncă mai puţin, astfel având mai mult grijă de siluetă și… buget. Femeile ar putea cheltui mai puţin şi datorită faptului că ele cunosc locurile unde produsele sunt mai proaspete și mai ieftine.

Figura 3: Suma medie cheltuită la prânz, în pauza de masă, în funcţie de sexul respondentului, %
Magenta Consulting vă dorește să aveţi parte de un prânz gustos, iar acesta să aibă o influenţă benefică asupra productivităţii dumneavoastră. Să aveţi poftă!